miercuri, 24 august 2011
Sfarsit/Nimic nou
Asa incepe totul. Mai intai tacere. Apoi orgoliu. Apoi suferinta. Apoi vorbe grele. Se ajunge la indiferenta, nepasare. Si lipsa de comunicare. Poate ceva resentimente. Si tot asa. Si ajung la aceeasi concluzie. Fericirea nu exista si locul meu pe lume nu e plasmuit. Ceea ce vreau nu se poate si de luptat ... de ce mai aduc in discutie? Si ca pana la urma o fi avand fiecare lucru sau persoana energia ei.. dar se vede clar. Eu nu contez si cu siguranta inexistenta mea ar fi cum imi inchipui. Lumea se misca si fara mine.
5 comentarii:
Contezi pt mine şi inexistenţa ta m-ar întrista. Ai şi tu un loc pe lume, poate chiar mai mult decât alţii (gen eu) şi ar fi păcat să-l abandonezi.
Ce ai patit scumpete?
stii cum e...cand pentru persoana pt care tii neaparat sa contezi esti nici macar apa de ploaie parca restul nici nu mai conteaza.hey dar e ok...de ce m-as fi gandit ca ar fi altfel?ca totusi destinul meu ar face un shift linistit?
Asa se intampla cand te indragostesti de italieni pe acolo :P Mari gigolo sunt aia, ai grija sa nu-ti franga inima ;)
stii prea bine despre ce vorbesc...bine ca totusi e amuzant pentru tine
Trimiteți un comentariu