Mingiuta

Noroi si multe gauri in asfalt pline cu apa. Apa jegoasa, apa limpede. Niciun fel de vietuitoare nu iesise in ploaia nebuna. Era o nebunie in cer. Tunete, fulgere si ghemotoace psihotice de nori. O invalmaseala data naibii. In lumea pustie, la capatul strazii aparu ea. Un maieu alb, o fusta de voal si o pereche de cizme roz din cauciuc, imbracau un trup de copil aproape maturizat. Venirea ei nu schimba vremea capricioasa. Petrecerea drogata a cerului era in continuu extaz. Surprinzator, tipa era uscata desi era o dementa de ploaie. Se strecura usor printre picaturi, pe varfuri ca o balerina. Dansa printre stropi nepasandu-i de zgomotole stranii. Era asfintit undeva departe. Se lua la intrecere cu vantul, tipa deodata cu tunetele si turna benzina in apa pentru a isi crea propriile rogvaiv(e). Imbratisa clipele sfidand ochii ce o priveau din spatele ferestrelor. Un lucru mai avea de facut. Se aseza in mijlocul strazii, ridica ochii catre cer intinzand mana cu palma intinsa. Haide haideee hai la mine spuse, hlizindu-se in acelasi timp. Fulgerul despica petrecerea si goni catre ea. Indexul ei il astepta. Un moment mic si i se lipi de piele. Echilibru static. Tinea electricitatea in varful mainii. Indoi mana ca la pian si plamadi o mingiuta de foc. O ardea dar isi continua joaca cu acelasi zambet. Privi mingiuta si o arunca inapoi in cer. Pentru ca pot! Se izbi de zidurile ude si lumina se scurse de-a lungul cupolei. Fiecare element se intoarse acasa lasand albastrul senin. Era plin de vietuitoare pe strada. La celalalt capat al strazii era ea. Un maieu alb, o fusta de voal si o pereche de cizme de cauciuc roz. Toate ude...