vineri, 26 august 2011
Get me the hell out of here
Am imbratisat caldura din plin. Cu o pereche de blugi rupti in genunchi, cu niste adidasi gheata si vesnicul maieu alb. Doua cozi imi strabateau oasele capului si cele douazeci de unghii reflectatu un verde albastru. Am zis ca trebuie sa o fac. Pentru ca pot. Pentru ca nu imi pasa si pariez doar cand sunt 51% sigura de reusita. Dupa un pumn plin de ochi albastri dat la schimb, am primit ceva la fel de fain. Ceva...si mai albastru. Lucios si fierbinte. Am acceptat casca asa...de chestie. In ultimul moment mi-am strivit cozile cu ea. Sa fi fost ingerul meu prin zona? Am atins fierbinteala albastra si mai sa iau foc eu insami de placere. Asa ca am plecat lejer catre autostrada moale, nedorind sa stric pavajul orasului vechi. De nebuna! Si am rulat, in cerc...mult ca prin desert, pustiu. Pana cand am simtit...casca crapandu-se ca o coaja de ou. Impactul. Mi s-au izbit creierii de peretii cutiei osoase. M-am intins cat eram de lata. Suprinzator, ocupam pe autostrada un loc destul de mare pentru cat de mica sunt. Nu simteam nimic. Doar o greutate mai mare decat reuseam sa suport. Ca si cum corpul atarna deasupra unui abis. Un fel de yoga catre moarte. Eram sigura ca nu murisem din cauza apasarii si a faptului ca nu vedeam lumina. Desi...la anormalii nu ar trebui sa fie altfel?.. Dupa 15 min ...sau 150?poate chiar 1500...am deschis ochii. Vedeam apusul. Imi parea asa aproape..Din reflex am intins mana. Atunci a inceput durerea si adrenalina mi-o lua razna. Am gemut si de nervi mi-am scos coaja de ou. Eram functionala. Receptorii imi erau in alerta. Simteam cum se scurge ceva din mine. De peste tot. Am inghitit saliva prafuita. Baga-mi-as! Mi-am pipait cervicala si am zis ca daca ma ridic ...cel mai rau ma voi rupe. Genunchiul stang zacea asuprit de greutatea albastra. Dubios. Incepeam a simti zero. Cu chiu cu vai...mi-am adunat toate membrele de pe asfalt. Am ridicat ochii catre cer si am strigat. Nu azi! Mental vizualizam unde e apa. Pana la urma am desfacut-o si dupa o gura mi-am turnat-o in cap. Sange, pietris, apa, toate gramada. Un curcubeu. Am izbucnit in ras isteric. Mi-am continuat drumul..In acelasi fel cum am venit. In urma mea...zacea 1.65 de energie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu