Secatura

Sunt prinsa intr-o bucla temporala si timpul se misca foarte incet. O impresie constanta. Am plecat de 9 zile si mi se pare o vesnicie. Tot incerc sa imi gasesc o ocupatie, sa ma consum dar sub 40 de grade mi se pare foarte dificil. Tot zic ca fac, ca ma duc si ajung doar sa zac. Vin acum de la o plimbare cu mama. Sincer, mi-as arunca spiritul de observatie la gunoi...
Vreau comunicare fizica... si parca nimic nu merge cum trebuie. Toata lumea ma bate la cap sa traiesc toate clipele la maxim, sa fac una sa fac alta... Dar cum sa inteleaga ei ca nu simt, cateodata.. Ma simt goala si fara nicio putere. Cred ca usor ma indrept spre calea de izolare. Sa zac in lumea mea, sa ma consum cum stiu eu mai bine. Ma doare capul, ma doare sufletul... m-as intinde pe o piatra si as plange pana as adormi... sa ma trezesc cu soarele in cap si arsa... cu ochii seci si cu desert in loc de apa..