Down

Gheata albastra se topi si a curs...siroaie....patand totul in cale....pistrui, urechi,buze intredeschise...maini, prosop, picioare...genunchii de copil...genunchii pe care si-i strangea si si-i aducea la piept, ca si omuletii cu mult mai tineri... se legana stanga dreapta si isi inghitea nodurile din gat...ce isi dorea nu era prin jur; nici nu avea sa fie vreodata...dupa cum a spus amprenta lasata in vietile oamenilor de subtire sau deloc... solidaritatea de maine, vorbele bune de maine sunt izvorate din picajul de azi...asta era secretul; pentru ceilalti e puternica cu riscul ei sufletesc..si inca nu si-a depus juramantul..umar albastru si atat...nu palmele unui alt om...nimic de strans in brate, doar chestii inerte...sa crezi in fapte si nu in vorbe...nu in cuvinte si in amintiri...nu in momentul fericit....sau sa nu mai crezi....sa te opresti...si sa arunci tot ce ai bun...