3

"Cand el o atinse usor pe umarul stang."Nu te intoarce..." ii sopti el. Isi continua miscarea delicata atingand-o doar cu varfurile degetelor; era un fel de linistire amestecata cu caldura; il simtea... ii sorbea mireasma pielii; o electriza incet... se relaxa si bratul ii cazu usor in poala... mana lui se opri pe ceafa ei si ii cuprinse gatul un pic ferm. "Imi pare rau daca te-am speriat. Iti admiram trairile. Atat de frumoase..." "Multumesc" sopti ea..."Lasa-ma, te rog, sa te privesc." "Nu inca domnisoara... " "Dar..." Vocea-i scazu, nu se mai auzea, fusese intrerupta de cercurile fine ce se proiectau pe ceafa ei. Mici, rare, incalzindu-i pielea; porii ii respirau fiecare senzatie. Mana lui ajunse pe umarul ei drept, conturand desenul imbibat in a ei piele... Ariana ofta usor si isi rezema capul de El... inerta, se lasa in voia mainilor cuceritoare, o cuprinsera intre ele si ii modelau trupul... "Iti bate inima atat de repede; de ce vrea sa fuga?" "Doar inspre tine... inspre tine, strainule..." Nerezistand tentatiei, Ariana se ridica brusc si se intoarse agitata... El ramase calm. Privirile s-au intalnit in acelasi punct, moale pe cald, albastru pe verde... Mastile le tineau trairile in frau dar ochii... ochii explodau de dorinte. Privirea ei aluneca mai jos de buzele lui si tintuira surpriza ce se ivea din buzunarul inimii... In loc de vesnica orhidee albastra a pretendentilor, purta o margareta... alba, simpla, proaspata de al carei polen era aninat un fluture... Viu!Isi zbatea usor aripile."Il poti atinge" ii spuse el. "Nu as vrea sa il alung". "Se va intoarce, cunoaste drumul spre casa..." Ariana zambi.. "Te invidiez", miscandu-si faldurile pline de fluturi amorfi.. "Nu ar trebui sa fii sus la aceasta ora? Sau te-ai rascolit impotriva societatii si ii lasi flamanzi, fara dans?..." "Mi-as dori. Nu pot anula dar..." Si Arianei i se ivi o idee...zambi nastrusnic... "O pot face in felul meu" si o zbughi catre treptele ce duceau in sala...zabovi o clipa se intoarse si isi ridica putin rochia... Era desculta, pantofii zaceau adormiti sub banca. Rasul ei zglobiu umplu gradina.. I se alatura al lui. Urca grabita si ajunse iar in haos in mijlocul caruia se casca o mare pata de lumina. Se lasa cuprinsa de ea, privi pretendentii.. Inchise ochii si se invarti de doua ori...intinse mana... care in loc sa atarne in aer o directie se ascunse in alta palma, asteptata fiind... Stia deja!mireasma margaretei si bataia aripilor il dadeau de gol.. El ii saruta mana tremuranda si o trase lejer catre pieptul lui.."Lasa-te in voia mea!" Ea incuviinta si dansul incepu...incet cu scantei lasand in urma...rochia ei se lipi de costumul lui, se contopeau in cercuri perfecte si traiau la aceeasi intensitate... Albastrii se umezira si explodara in mii de sageti, toate se infipsera in inima lui... sadind sperante... verzii se topira picurand in sufletul Arianei...viata... Si iar se invarteau si iar si iar... pana ce ultima nota muzicala se stinse..."