De jos

Simt cum ma cuprinde... incet, incet, ca o frica indepartata, ca un val in slow-motion; ma face sa ma tem, sa nu doresc dar lupta ar fi degeaba. Din cand in cand, sufletul meu apare; cu cele bune, cu cele triste.. Incet dar sigur, teama aceasta ma infioara, imi aduce lacrimi in ochi si imi face inima sa bata tare. Durerile mi se accentueaza si imi doresc sa am un loc unde sa imi asez capul...Sa respir aer rece si sa ma linistesc...Pot doar sa ma duc cu acest val de frici, sa ma las dusa in strafund, nu ma zbat si trag cat mai adanc din toata avalansa...De as fi in apa, m-as opri din miscare, m-as lasa invaluita si trasa catre un strafund plin de scoici. Sa ma uit in sus, sa vad soarele profilandu-se fara simetrie, sa vad razele printre bulele de oxigen...si sa incetez cu respiratia...sa ma inund cu apa sarata si sa plec .... in momentul zero sa fiu brutal zguduita! si iar si iar...ca o papusa moarta. Sa fiu bruscata, sa aud vorbe de disperare. Sa fiu smucita, iar corpul inert prins in niste palme dure, sa fie tras catre simetria de pe cer. Sa ma harjonesc cu spatele de patul din scoici, sa ma simt arsita lor; sa imi las doar lacrimile acolo...sa ajung intre raze si apasata  pe piept..o data de doua ori de trei ori...sa simt lacrimile tale si pe tine cum ma chemi...sa imi saruti buzele albastrui...sa deschid ochii!!! sa te vad, sa iti vad chipul crispat cum se defineste..sa te las sa ma frangi de furie...sa te las sa ma iubesti, acolo, intre raze..adu-ma la viata!fii lumea mea si nu ma lasa sa ma secatuiesc...