2

"...Multimea fremata dupa ea...Murmurul ei se imbina armonic cu sunetul viorilor. Porni hotarata numarand pasii pana la capatul scarilor. Aici, se opri si privi sala intesata de oameni. Oameni frumosi, oameni cu toate nuantele pe haine, oameni superficiali care tineau doar la eticheta. In stanga, la finalul treptelor erau parintii ei, un puzzle perfect dar static. Ii zambira.Totul era un haos tumultuos care zabovi din freamat si isi arunca privirile asupra domnisoarei. Brusc, Ariana simti emotiile invadand-o, se clatina usor si se prinse de balustrada. Haosul o pironea in continuare. "Trebuie sa imi revin; trebuie sa imi infrang temerile..1.2.3" si emotiile se ascunsera dupa valul de superioritate proaspat format. Isi arbora un zambet sceptic, ridica mana si cobori, lejer, dreapta, infruntand cu gheata albastra toate perechile de ochi din camera. Odata ajunsa printre marionete, le saluta cu o inclinare gratioasa a capului, cu un zambet in coltul gurii, schita niste promisiuni pentru conversatii plictisitoare si astfel inceputul se termina; cel putin pentru moment. Dupa ce o intoarse pe toate suprafetele si ii zgarie peretii sufletului, haosul reveni la rotirile sale, la lucrurile simpliste ce ii dadeau "viata". "Nu a fost prea greu", spuse tatal sau, "Orice razboi are nobletea sa!" protesta Ariana. "Vom vedea. Tot va trebui sa creezi primul dans". "Cu asemenea pretendenti, doar mecanic. Dar o voi face, sa nu va stric eticheta atat de pretioasa". Cu aceste cuvinte abia soptite, pleca spre masuta de pe balcon, unde zaceau paharele cu sampanie. Pana la dans, nimeni nu va tine prea mult cont de ea, asa ca Ariana isi permise luxul momentelor de liniste. Ridica un pahar si sorbi sampania ca si cum nu mai gustase pana atunci.Gustul de fragute ii umezi buzele, ii invada papilele si ii dadu frau liber gandurilor. Lua paharul si se undui catre gradina. Era locul ei favorit,iar aroma serii, racoroasa, completa viata din ea. Isi urma pasii, umbra ii urma trupul firav... se aseza pe banca si contempla fantana; se scurgea atat de frumos apa, atatea modele vii, toate se miscau pentru ea. Ridica paharul, isi inmuie buzele in bulele de oxigen,trecand apoi varful limbii peste dulceata imbibata de fragute, inchise ochii si  trase aer adanc in piept.Ofta, isi indrepta spatele si isi fixa paharul in dreptul albastrilor; dorea a privi apa prin sampanie... Reflexia lui in amorul fragutelor, o crispa, ii albi varfurile degetelor si paharul o lua in jos..se sparse in zeci de cristale iar fragutele o luara la vale printre crapaturi... Mana ingheta in aceeasi pozitie, trupul i se incorda si nu indrazni sa intoarca privirea..Inima-i gonea nebuneste, fluturii incepura sa se agite si dori sa se uite in spate ...Cand, el..."