Rasarit/Intuneric

Am asteptat 5:31 cu sufletul la gura. Destul de curioasa si dornica sa il vad. Dupa un pseudosomn de 20 de minute?!, noaptea mea s-a transformat. S-a transformat in temerile cele mai urate si vechi istorii cu scenarii care mai de care demne de filme. Nu am reusit ... m-am lasat prada disperarii. Dulce senzatie a lipsei de control, vechi prieten... uitasem cum era. Abandonul in picaturi venea ca o eliberare...Istoria se repeta ca si acum multi ani. Urmeaza distrugerea in momentul in care am crezut ca e doar eliberare. Serialul imi ocupa mintea iar sufletul meu dorea sa il vada. Odata cu el sa ma purific intr-un fel. M-am uitat sa vad cand rasare... la 5:31... nu mai aveam rabdare si am decis sa raman in balcon... Cu fiecare minute noaptea se inmuia si devenea lumina... Albastrul intunecat se spalacea intr-o culoare roz, cu un orizont indepartat. Mi-am adus aminte ca totusi soarele nu va rasari pe partea mea dar privind imbinarea... m-am eliberat si lacrimile mi s-au scurs.. atata puritate sus si atata rautate jos.. nu e drum lung pana jos dar am ramas agatata intre culori.. rasaritul mi-a adus intunericul draperiei... a fost prima noapte nedormita din fix maxim o luna de fericire... s-a terminat?