Ce pula mea ma?Ce naiba am eu?Ce naiba am facut de ma fut toti oamenii la cap?Pula mea sa imi fac un afis in care sa zic "ori esti om ori lasa-ma dracu' in pace"!Nu mai inteleg nimic din nenorocita asta de viata.NIMIC!Voi in ce dracu' credeti?in vorbe in actiuni in ce pana mea?!Eu in ce sa cred?!Vorbele sunt facute aiurea dar faptele?!Bine cred fapte siiiiiii?si puii mei siiiiii?Mi se arunca in cap nu stiu ce decizie cand eu privesc stramb un monitor pe care scrie "in a relationship" si nu e al meu!Adica da-o naibii,cum sa reactionez?Unde am gresit si sincer?am gresit?Asta sunt eu si asta ma caracterizeaza
Bataia de joc a tuturor!si doare al dracu' doare sentimentul asta de esec DOARE in pula mea DOARE
M-as izbi cu capul de trotuar sa se duca tot veninul asta.Sa se scurga viata din mine ca durerea fizica e mic copil pe langa sufletu-mi ce cade in abis...Asa va fi mereu...eu lupt si pentru mine nu lupta nimeni!eu sunt lasata singura la greu...da larisa,ca oamenilor nu le pasa....cum as putea sa imi imaginez altceva?si de ce sunt eu responsabila pentru asta?unde sa ma refugiez?
duca-se naibii si facultate si examene si bucuresti
duca-se viata mea
6 comentarii:
Apatia poate fi o soluţie. Io am trecut prin multe stări pe care unii le-ar categoriza ca fiind neplăcute şi întotdeauna s-a rezolvat prin apatie. Pur şi simplu nu mai avea rost să cred în nimic. Cuvintele zboară, faptele nu vorbesc de la sine (cum zic unii, sau doar rareori o fac) şi oamenii în general nu ştiu încotro se îndreaptă. Ne place doar să zicem "am ales să fac ai pt că..." sau "a ales să facă aia pt că...", dar în esenţă suntem prea complecşi ca să ne dăm seama noi faţă de noi înşine ce dorim. Cred că am divagat. The point trebuia să fie că poţi arunca totul şi să ajungi în locul acela ce-l vizitez eu adesea, dar te asigur nu îţi va plăcea. Este o soluţie, dar plăteşti pentru ea. Sper că te ajută oarecum astea (ştiu că nu sunt indicat să dau sfaturi). Oricum, mie mi-ar păsa dacă te-ai izbi cu capul de trotuar.
eu dau sfaturi altora...mie nu sau cel putin le face subconstientul meu..si da nu prea stiu ce imi doresc.iar la apatie stii ca ma pricep? :)
si cred ca voi face faza cu trotuarul daca nu pot pe cea cu metroul :)....dar multumesc,bafta maine ;)
ah si sa imi zici solutia.nu e panica..le incerc pe toate :-j
Merci de urare:) O fo bine:) Soluţia e detaşarea. Şi nu mă refer în sensul în care o practică lumea în general. Nu în sensul de a ridica ziduri şi săpa şanţuri între tine şi restul ca să te protejezi. Toate astea funcţinează pentru puţin timp. Pentru detaşarea înseamnă să dai drumul lucrurilor, persoanelo, situaţiilor ce apar sau să le laşi să-ţi dea ele drumul. Să devi persoana a treia, dacă ţi se pare o analogie ok. Am avut şi situaţii în care de exemplu am crezut că o să regret deciziile şi acum privind înapoi mă umflp râsul. Au fost momente în care am rămas perplex de lucruri ce le făceau alţii şi nu înţelegeam cum încape atâta răutate în ei şi acum mi se pare cel mai natural lucru pe care l-ar fi putut face pentru că mi-am dat seama că nu-i vedeam cum sunt în realitate. Ne amăgim că o să treacă sau că va fi bine sau că se vor schimba, dar adevărul e că totul rămâne la fel, indiferent ce ai face. Şi în altă ordine de idei, poate să-ţi dea oricine orice sfat oricât de excelent, dar tot tu eşti cea care ştie ce este mai bine pentru tine.
inteleg ce vrei sa zici mai greu cu practica.chiar cunosc si am trecut prin ce zici tu acolo.asa multa filosofeala pt viata asta,eu incerc sa o mai simplific...
Dacă o simplifici prea mult s-ar putea să pierzi lucruri frumoase. Şi crede-mă că sunt o groază. Găsesc de multe ori absurdizarea incredibil de uşoară şi mai adaugă culoare la restul. În plus oamenii oricum sunt absurzi în esenţa lor, deci nu e aşa complicat:)
Trimiteți un comentariu