At wits' end

Ma inteapa ochii, rau... ii strang, ii deschid, lumina monitorului ma orbeste,continui sa ma uit, astept ceva... nici eu nu stiu ce... ma doare coloana, e stramba, ma chircesc, ma destind, ma aplec, revin la durere... nu fac nimic pentru a imi fi bine... si au inceput sa curga, ca o salvare fiziologica, ca o spalare de albastru, ca un dor, ca o jale, ca o speranta, ca o dorinta, alegeti voi... le imprastii pe buze si doresc o salvare... poate e de la oboseala, nu imi pot reveni si imi doresc doar sa fug in vise... sunt intrerupta de un tabel in excel apartinand spm-ului... alunecarea catre starile poate negativiste a fost intrerupta... imi simt ochii reci si o briza ce ma infioara... nu deranjez desi stiu ca pot, am invatat sa ma descurc dar un pic poate, as vrea... salvarea... o mana calda pe obraji, buze calde, brate grijulii, sa pot inflori si sa dau piept cu lumea. Ma consider rationala si recent chiar prea calma... cand imi va fi puzzle-ul complet?...Poate e de la oboseala...