Nebunie

De cate ori am zis ca am "murit"?ca sufletul mi-e tarana...ca niciodata nu voi mai fi ce am fost?de cate ori?multe.Foarte multe.de fiecare data totusi am gasit o frantura sa ma regerenez si am luat-o de la capat.Mi-am dezgropat sufletul si l-am pus pe tava altora.
O saptamana a trecut de la alta inmormantare.Alta renastere sau cel putin o ridicare spre o gura de aer.
Azi
in schimb
mi-am aruncat sufletul
nu il ingrop
am deschis cutiile si am aruncat acolo tot sufletul meu.le am luat si le am ascuns bine sa nu le vad sa nu care cumva sa fiu tentata sa mi l iau inapoi.Nu mai vreau!stai acolo si putrezeste ca aici unde mi e trupul sunt doar gandaci si hiene.
stai in intuneric si nu gandi.asculta si fa ce iti spun peretii din carton.TACI IN PANA MEA si nu mai urla.Fir-ai tu sa fii de suflet!
Te am inchis
si mi am prelins lacrimi
te am sigilat si in jur mai pun si caramizi
acu le pun pe toate
si plang si plang si plang si plang si plang
sa te pun intr-o mare de sare departe sa fii pustiu
STAI ACOLO nu veni dupa mine!!!
tu nu intelegi k tre sa pleci?!
mi mila de tn si d aia te izolez.fizicul meu suporta tu nu mai poti
esti un crampei
te iubesc!ramai acolo...

sunt un corp
sunt un gol
sunt o nebuna cu okii goi
sunt uda-n par
si pe obraji\
sunt sarata sunt propriul meu trup de aruncat
sunt ce nu vreau sa fiu si nu am fost
irational si in pragul unei camasi
ma scurg si nu ma intereseaza ce credeti voi

AM FOST
inceputul e departe
vreau pace
izolare
vreau o patura si niste flori
lasa-ti-ma in pace
uita-ti-ma