Ieri

Tremur.Tremur toata, mi-s mainile pufi usori de papadie dusi de vant.Nu-mi pot stapani emotiile si din pacate sunt emotii de frica.Da!Mi-e frica si groaza ma cuprinde cu fiecare moment care trece.E dureros!Sunt terifiata de aparitia ta si simt doar rau.Nu mi te pot imagina cu un soare in suflet si doar gheata parca vad in ochii tai.Gheata albastra, taioasa, rece si dura-genul care te zgarie si e zgrunturoasa.Sunt pe ea si simt fiecare aschie taind si...
Te astept,asta fac dinainte sa te cunosc.desi nu sunt rabdatoare,eu tot astept.Ce?Cum?De ce?Intrebari fara raspuns.
Astept o zi mai buna fara sa platesc pentru eu,zile mai bune cu intrare pe baza de zambet si abonament la fericire-in fiecare luna.
Sa ma plictisesc de atata fericire!
E soara afara,oare se va reflecta si in ochii tai?Va topi gheata dand drumul suvoaielor inchise?Si vantul bate-alungi,te rog, toate durerile.Cosul de gunoi e aproape dar eu nu le pot arunca.Cui sa ma rog sa imi fie bine?Astept ca la prima intalnire,astept iubitule,sa vii,sa ai grija demine,sa vii cu sufletul deschis si fara ura cum ai si zis.Am asteptari multe-ma las de ele sau mi le onorezi?

Porumbel alb,ia-ma si du-ma pe aripile tale.Incap toata!

Cand eram singura imi doream sa fiu cu cineva,acum am pe cineva si imi doresc sa fiu fericita.Am ajuns sa ma uit pe strada si sa imi doresc fericirea altor oameni.Nu imi dati si mie daca aveti prea multa?!Sa cersesc...?Stau pe banca,vin oameni pe langa mine,pleaca,eu stau si viata se invarte in jurul meu.Nu sunt in centru,sunt doar cea mai mica fiinta din lumea asta pe care o stim.Poate si lumea noastra se afla pe o particula de praf si de sus,altii ne scutura sau rad de noi.Lumea se misca,ratb-uri vin,fluiera politia iar eu ma simt ca intr-o reclama cu multe lumini supersonice.
N-am mai facut asta,sa scriu intr-un loc public si totusi mi se pare natural.Nu-mi pasa de oameni si oricum prea multe nu aud.Doar soarele si vantul ma bat si totusi nu mi se usuca obrajii iar sufletul mi-e camera de izolare.Sunt foarte trista si imi tasnesc lacrimile ca dintr-o fantana.
Nu ma uit la ceas,vreau sa treaca timpul fara sa bag de seama si totusi....imi doresc sa te vad dar asa vrea sa si aman acel moment.Mi-e frica!Nu ca la examen,nu de moarte,nu de lift sau paianjeni ci de singuratate.Stii...de la inceput nu as putea sa o iau niciodata.Imi imaginez viitorul si vad o mare deznadejde.Ca la noi la medicina,vad mari traume,plagi contaminate si infectii.Asa e viitorul meu fara tine!Am trait un an pe bune!Dezamagirea asta nu!Vreau sa ma ridic si nu pot,ma trage pamantul si vreau in el pentru ca sus nu vrei sa ma iei.
Oare vei ajunge la 5?
Desi m-ai ranit intr-un fel in care de la tine nu ma asteptam,astept sa ma iei in brate si sa cred in "Va fi bine,Bubu!" al tau.Unde esti copilule?Unde ti-e zambetul si timiditatea?Unde ti-e inimioara si sufletul pur?Unde esti TU?
Nu vad ziua de azi,nu o vad nici pe cea de maine,nu mai vad nimic,totul e in bezna lichida si m-am pierdut.
Imi va crapa inima la vederea ta si daca plang,tine-ma la piept si lasa-ma sa imi vars tot amarul.Nu ma opri si macar,lasa-ma sa ma ofilesc la tn in brate...