Din cand in cand

Am inceput sa mor. In fiecare zi cate putin. Azi un gram, maine inca unul. Fiecare lucru rau ma consuma, ma devoreaza ca o bacterie infometata. Procesul a inceput de ceva vreme, undeva prin subconstient, din pacate lucrurile agravandu-se intre timp. Cunosc starile foarte bine dar autocontrolul nu e chiar asa magnific. Niciodata nu am inteles oamenii razbunatori sau oamenii care iubesc si totusi te ranesc. Sunt lucruri opuse si fara sens. Ah si de ce trebuie sa fiu mereu eu cea intelegatoare si puternica? Ma straduiesc sa fiu dar pana la urma om sunt si eu. Si ca toti oameni trebuie sa ne sprijim, cu talpa, cu palma, cu sufletul...  Cu orice. Orice ar fi pana la capat, nu suntem facuti sa fim singuri. Dar de cat cu cineva si consumat, mai bine singur. Nu credeti? Pana unde sa mearga puterea de sacrificiu si regenerarea? Pana la autodistrugere? Iar?...