De principiu

Este cunoscut faptul ca nu am prieteni ( as putea generaliza, deoarece nimeni nu are in adevaratul sens al cuvantului ). PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic ( definita dex-ului ). In principiu, eu imi dechid sufletul in fata oamenilor, vorbesc despre ceea ce gandesc, sincer si fara nicio jena. Deseori, mi s-a spus ca sunt un prieten adevarat, ca se poate discuta deschis cu mine, ca sunt o persoana open minded. Da, calitati care imi sunt fundamentul personalitatii dar pentru cei care merita. Toate au pornit de la Andreea-colega mea care m-a intrebat daca ne intalnim maine pentru a merge impreuna la spital; mai degraba pentru ca nu stia sa ajunga decat de foarte mare drag. Am spus ok, i-am cerut sa isi aleaga o ora si urma sa ne vedem. Prea entuziasmata nu eram; prefer sa ma plimb singura, mai ales dimineata in drum spre scoala ( dar aceasta este alta prisma ). La ceva vreme, primesc mesaj de aceeasi colega, in care imi spunea ca se va intalni cu Cezarina-alta colega, sa plece cu masina, impreuna. Primul meu gand a fost un aha, like whatever dar al doilea a fost principiul "cand zici un lucru il si faci"; adica da, poate este mai fain sa te plimbi cu masina decat cu tramvaiul; iar al treilea "putea si Cezarina sa imi zica sa ma duc si eu" si am incheiat oricum aceasta idiotenie cu un like whatever. Nu vad de ce mi-as pierde timpul mai mult decat am facut-o gandindu-ma la asemenea superficialitati. Poate ar fi mai multe de spus dar incerc sa keep it simple pentru o viziune mai buna asupra vietii.
Si sa adaug ceva la definitia de mai sus... consider prieten acel om care nu te face sa te simti ciudat sau nu iti taie ideile inainte de a te asculta.