A fost odata o fata,mica si firava;si-avea fetita asta o viata normala dar nestatornica...Fara un loc pe lumea asta si doar cu sperante licarind...Intr-o zi aparu un baiat,mare si dur...care se indragostea punand litere zi de zi...si fetita fu amuzata si prinse drag de baiat...Pana cand,el o scoase din casuta ei si ii arata parcul cu gheata...ii dadu flori si ciocolata si o personalitate buna de iubit,iar fetita se indragosti,pe neasteptate...desi mare si dur,credea in el si in momentele bune.Aveau sa vie...primul sarut,al2lea,urmatoarele...emotii si lacrima,doar e o poveste romanticoasa...de fericire adica..
Si asa treceau zilele si momentele bune prindeau radacini,iar setimentele cresteau ca bulgarii de zapada..Ce isi mai putea dori?
O duse baiatul sa vada nisipuri,palate,scoici,fluturi,ape albastre...desi un pic reticenta si sub amenintarea un nori gri si ascutiti,fetita iubea pe zi ce trecea,atat de mult incat i-ar fi dat drumul ca el sa urmeze alte fericiri.Aparura astfel cerintele si doleantele si visele.mai mult spulberate decat realizate si dimineti care prevesteau bine si se intampla doar rau..
Astfel,o mare de tristete se asternu in sufletul ei,ochii vorbeau pentru ea,dar el dur nu citea...fetitele nu pot face lucruri mari decat din prea multa dragoste impartasita,iar la el era de vanzare..
Toate clipele frumoase paleau in fatza norilor,se ascundeau prin crapaturi de blugi si in sireturi,si insusi Micul Leu nu mai putea proteja cosmarurile ei..peste ei se asternu raceala unei ierni iar mica flacara din sufletul ei nu putea intretine viata!
Si asa...de prea multa suferinta si lacrimi,fetita pleca;nu lua nimic cu ea,nu avea,daduse tot pentru baiatul visurilor...a ramas ca o rezerva de stilou,goala si foarte albastra...aproape se ineca in mare iar viata ii oferi si mai multe ghinioane..
Desi timpul trecut e atat de putin,ea se intreaba daca el se mai gandeste la ei...daca lupta...
"Noi" suna atat de frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu