Poveste

Gara...din nou;un pic evoluata acum dar aceleasi trenuri si zgomote.Se urca in tren cu obisnuinta acumulata de-a lungul anilor.Mereu calatorea singura;doar din cand in cand era "deranjata" de un fost coleg si mai rar de persoanele dragi.Isi ocupa locul,oscila intre laptop si carte pret de o secunda;bineinteles,cartea a avut succes...Bine te-am gasit,Lorelei!
Isi aminti rapid ultimele randuri si se afunda in deliciul acelor vremuri.Traia cu ajutorul autorului,BAC-ul de atunci,emotiile ei,pasiunea primei iubiri si glumele excelente.Era acolo si respira teii,simtea ploaia si mana calda a lui...
Paralel cu imaginatia muzica ii canta in suflet....cand vesela cand trista,fortand sa mai ridice ochii dintre pagini si sa priveasca geamul...Nu se sfia sa lacrimeze in public,desi discret ochii albastri se umplura de ape sarate.Respira adanc si se opri valtoarea apelor.
"Du-ma trenule,du-ma,spre alte vise si sperante!Du-ma spre locuri bune,caci acasa e demult in urma..."
"Oare imi va fi bine?Oare voi gasi si maine lumina ta incalzandu-ma?...Soare,fa-ma sa rad...picura-mi in suflet caldura"
Oftand se reintoarse intre pagini.Era mai bine...luase forma personajului iar pentru cateva clipe-binecuvantate-era printre teii galateni si cafeaua lui papa de la 5 am...Voi personaje sunteti pentru noi!
Dar visele se si opresc...la fel ca trenul.Poate trebuia sa aleaga o destinatie indepartata,sa termine toate ciresele...
O inchise pe Lorelei si pleca in acelasi ritm pe ruta exceelent cunoscuta.O asteptau-credea momente vesele...nu au mai fost.
Se resemna acasa...nu o astepta nimeni si singurele voci calde erau departe.Prea departe...
Ii era dor de casa si din pacate trebuia sa ramana!
"Ce viata...mereu singura..."
Unde esti tu,dor?Unde esti tu,casa?Unde esti tu,dragoste?
M-ati parasit toti...